...amintiri din traista satului...

La noi acasă fiecare lucru avea rostul lui şi fiecare rost era păstrat cu sfintenia atribuită biblic de regulile nescrise ale respectului faţă de oameni şi sat, faţă de parinţi şi sfinţi, orice întâlneai de dimineaţă până seara, de la cel mic până la cel bătrân trebuia pus la locul de cinste sau chiar necinste.

vineri, 2 martie 2012

La Prisacani

Peste dealurile batrane toamna a lasat in urma cateva claie de coceni care parca asteapta ca zapada sa vina mai repede pentru a se ascunde de privirile indecente ale celor ce trec dimineata spre tarinile negre din campul amortit de gerul sec venit  totusi  prea devreme.
Rapele galbene vopsite in lut si impaiate in pirul ce-si falfaie steagul  cu incapatanare , stau umile in vantul rece  care trece nestingherit  spre culmile  dezgolite , pe unde stau adunate la taifasuri  galagioase  stoluri negre de ciori .
Peisajul  posomorit, pare ca-si asteapta resemnat condamnarea care inevitabil  se  va asterne peste umerii rapelor sapate de suvoaiele repezi ale verii trecute .
Vietatile parca au disparut intr-o lume paralela , numai ciorile ramase care parca neavand parola de trecere discuta in divanul ad-hoc planurile de supravetuire prin iarna care se simnte in aerul ce incepe sa devina greu precum o ceata londoneza, care adusa de un vant hoinar a lasat-o parca  fara voie acolo unde nu-i este locul, fara a o incadra in esteticul peisajului local.
In vale satul isi afiseaza rosul spalat al olanelor peste care fumul cosurilor pare ceva anapoda in acest tinut uitat de civilizatia moderna dar, care totusi pare ca isi arata cu mandrie simplitatea pastrata in glodul ulitelor jilave ce par desenate intr-un tus de provenienta necunoscuta.Pe langa casele imprastiate de-lungul ulitelor gardurile pestrite strica vederea celui ce trece ocazional si care se astepta sa vada doar glod si glugi de coceni in acesata zona crepuscula a unei patrairhii a taranului nemurdarit  de civilizatie si modernism urban.Singurul fapt acceptat ,stilpi de la Electrica par niste cuie infipte geometric in santurile pline de frunze galbene si flori tomnatice ce isi arata cu incapatanare inca culorile sterse si spalate de ploile reci de toamna care a lasat in urma mirosuri ascunse  de tescovina si matase de porumb.
Ici colo cainii scapati din lanturile ruginite cauta prin mormanele de gunoi pe langa care se vad coaste portocalii de bostani abandonati si paie arse de rugul pagan care a parlit tuleiele tarzii ale vre-unei gaini sacrificate prea devreme.
Copacii aproape goi stau zgribuliti si aliniati peste potecile sarace inprejmuind viile ruginite ce-si arata bratele goale si fara valoare accentuind sumbrul timp al frigului ce va veni peste tarana imbibata de mustul scurs din boabele negasite de culegatorii tineri sau neinitiati.
In aer persista izul gospodariilor fara autorizatie veterinara unde porcii si orataniile ograzilor convetuiesc la gramada, ducandu-si inconstient traiul impreuna guvernand cotetele dupa o lege copiata dintr-o carte a junglei necitita de nimeni dar,cunoscuta de fiecare in parte mai abitir decat orice parlamentar.
Lenesii curtii,porcii, dorm tacuti simtind apropierea  Ignatului ,compatimiti fiind de gastele imbracate in albul murdar al penelor tratate in glodul unsuros impotriva virusilor ce dau tarcoale cotetelor imprejmuite cu garduri fardate cu scanduri vechi si roase de carii pe care stau la panda stoluri de vrabii galagioase.
Sub dealul marginit de palcul de salcami, langa soseaua alunecoasa si unsa de glodul adus de rotile carutelor de pe ulitele laterale , in barul saracacios si injghebat din scandura de brad si acoperit cu carton de proasta calitate ,la mesele mirosind a tamaie cativa tarani mai negospodari stau discutand si imbogatindu-l nestiutori pe patronul local care trebaluieste ascuns dupa tejgheaua rustica in spatele careia pe rafturi acoperite cu foi de reviste interzise de bunul simt, troneza sticle cu bauturi ordinare si pet-uri de suc aduse de agentul comercial care stie sa-si acopere zona de activitate facandu-si totodata si planul si salariul la nivel european.Ametiti de etilicul de cereale vandut in sticle ce respect normele europene consumatorii, mai tot timpul aceeasi discuta despre somnolenta celor din parlament,despre legile ce se tot schimba de la o zi la alta , despre pogoanele de imas ramase fara vre-un stapan cu acte in regula,criticand cu glas tare gafele facute de cei guvern.La masa de langa fereastra cu lumina obturata de cele doua ghivece cu muscate stau trei tineri proaspat veniti din Spania ,privind cu scarba la cei ametiti si galagiosi care au devenit critici vehementi a tot ce nu-i normal in tara asta ,dar care nu se pot vedea ca nu vor sa puna umarul pentru urni din loc caruta care ar trebui sa-I duca spre Vestul din care ,ei, tocmai sosisera.Privindu-i cu o lehamite anume cei trei criticau cu privirea imputiciunea ce se  destrama ca un ciorap scos dintr-o cizma abia iesita din noroiul ulitelor.Neobisnuiti si neacomodati inca cu atmosfera ce o lasasera cu cativa ani inainte discutau cu un aer  emancipat despre posibilitatile de a incepe o afacere mai moderna in acest catun nemodern.Masa cu urme de pahare le tinea loc de plansa de desen si pe care se zgariiau cateva schite desenate cu degetul in sleiul asezat in straturi peste lacul dat cu pensula.Dinspre deal soarele isi intorcea privirea cu ochii  rosii,obositi de norii plumburii pe sub care stoluri de ciori amestecate cu grauri zburau spre padure.Drumul aruncat ca o basma neagra peste deal aducea in sat carutele  celor care inca nu terminasera muncile campului si din care femei imbrobodite priveau pe cei de la bar aghezmuindu-i
cu cate- o ironica replica trimisa din gurile parca mai mici din cauza vantului.
Caii invatati ca asta vara oprisera mecanic in dreptul barului carutele incarcate cu coceni prin care vajaia vantul incercand parca sa cante o doina a toamnei ce era pe sfarsite si care ii gasise cu lucrul netermiat.Din adoua caruta un taran  cu alura de moromete incerca sa coboare spre bar, dar,nescapand de gura nevestisii renunta si struni caii spre rasul celor din bar care il cataloga ca fiind un nebarbat, “un condus de femeie “ tinut sub papuc,un molau care nu mai are de ce intra in barul pe care il credea un fel de templu al lor.Ceilalti , copiindu-l ii urmara caruta cu o oarecare parere de rau strigand la caii care nu stiau de ce lucrurile nu mai erau parca la locul lor.Pe fata femeii se putea citi o unda de satisfactie ,acel sentiment ascuns ca fusese si ea barbat oadata in viata ei.
Simfonia serii fu intrerupta deodata de o Dacie murdara de noroi ce trecu alene cu doua damigene legate in portbagajul de deasupra in care se putea vedea un vin nelimpezit, langa care cativa bostani cu coaja alba sareau la cel mai mic hop leganand masina ca pe rata in bataia valurilor de iaz.Privind dupa masina cei trei tineri incepusera sa povesteasca despre cel ce o conducea locul lui in copilaria lor , asta pentru ca il recunscusera si il stiau cat de pampalau fusese la scoala cand nimeni nu credea ca va fi in stare sa struneasca un cal darmite o masina care cei drept era doar o amarata de Dacie.Seara aducea de la scoala copii ce venea in cete bazate pe puncte de vedere comune care discutau despre posibilitate de a se alia pentru a-si arata talentul de actori in piesele ocazionate de venirea sarbatorilor de iarna ,ocazie care ii ajutau sa castige ceva bani dar pr care nu o discutau lasand sa se inteleaga doar rolul lor de a duce mai departe obiceiurile parintilor ,care ii lasau sa stea mai mult seara pe afara in timp ce mestecau la mamaliga facuta cu malai din recolta recenta.Noaptea se lasa  peste ulitele noroioase peste care se auzeau pocnete bicelor si glasul tanguit al buciumelor care fugareau cainii spre dealuri si enervau babele carora nu le ieseau la numaratoare vreo gaina cand inchideau cotetele impotriva vulpilor sirete sau dihorilor prea indrazneti manati de foame si frig.Fumul cosurilor aruncau peste sat o perdea cenusie si un miros de mamaliga  proaspata confimand ca langa vetrele incinse taranii gustau din blandetea traiului patriarhal al satului unde civilizatia inca nu parazitase viata la tara.